CAPITOLUL 3: Prelucrări alfa-numerice

(continuare)

p. 53

3.10. Arderea vaselor

Sistemul Compas nu foloseşte menţiuni explicite pentru acest aspect, nici măcar clasificarea generală ardere oxidantă - ardere inoxidantă. Tipul de ardere este deductibil din culoarea ceramicii, atât de pe feţele externe, cât şi din spărtură. Tipul generic al ceramicii epocii, la sud de Carpaţi, este ceramica nisipoasă arsă oxidant, existând puţine excepţii şi cu menţiunea că perioada de început, constituind o tranziţie de la tradiţiile culturii Sântana de Mureş, dominate de ceramica arsă reductor, este caracterizată de o ceramică în care tonurile cenuşii sunt predominante[25]. Despre modul de ardere a ceramicii ştim foarte puţin, pe măsura descoperirilor[26]. Numeroşi autori consideră că producţia casnică neorganizată recurgea deseori, pentru propriile nevoi, la gropi (nu există însă gropi arse!), la arderea în cuptorul locuinţei sau chiar la arderea la loc deschis a unui grup de oale, sub o grămadă de nuiele[27]. Chiar şi în absenţa descoperirilor de cuptoare de olar, ar trebui să presupunem utilizarea unui cuptor specializat de oricâte ori vedem un ciob cu miezul copt la roşu şi ar trebui să ne îndoim de existenţa lui, de câte ori miezul necopt al ceramicii mărturiseşte o ardere prea scurtă. Că lucrurile nu stau chiar aşa o arată materiale ceramice recuperate, în plină civilizaţie romană, dintr-un atelier de olar de la Durostorum[28], unde unele piese, în special oale de bucătărie, nu erau coapte complet, mai ales în jumătatea inferioară, unde peretele este mai gros. Este acesta unul dintre motivele pentru care se face menţiunea, în tabela alfa-numerică a bazei de date, a părţii de vas recuperate (nu numai a părţii de vas care lipsea, din construcţie). Doar arderea incompletă a unor pereţi relativ subţiri, din partea superioară a vasului, poate deveni martorul unei arderi neglijente, improvizate.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 3.11 (funcţionalitatea)

---

[25] FERCHE 1984, p. 133.

[26] Dămăroaia (ROSETTI 1934), Dulceanca I (FERCHE 1974, p. 71-73, fig. 63-66), Radovanu (COMŞA 1975).

[27] ORTON & 1993, p. 126-131; GODEA 1995, passim; OPAIŢ 1995, p. 23, toate lucrările cu bibliografia aferentă.

[28] Crişan Muşeţeanu a avut amabilitatea de a-mi arăta materiale din cercetările personale, unele publicate, altele în curs de publicare.